EIRP Proceedings, Vol 3 (2008)
PARADISURILE FISCALE DIN EUROPA
Abstract
Fiscalitatea este un rău necesar. Aproape toată lumea îi recunoaşte(unii şi înţeleg) utilitatea,
dar – necesară cum este – fiscalitatea rămâne „un rău”. Şi aceasta pentru că, într-un anumit sens, statul
se poartă ca un adevărat „tiran” cu cei care l-au desemnat ca şi conducător şi gestionar al societăţii şi
care îl susţin prin efortul lor financiar – cetăţenii, întrucât el ia decizii impunându-şi voinţa fără a le
cere acordul şi – de cele mai multe ori – fără a ţine seama de părerea şi interesele lor. Este ca şi cum
cineva ar intra nepoftit în casa noastră, s-au repezi la frigider şi l-ar goli, ar răscoli prin dulapuri, s-ar
instala să se odihnească puţin. Pentru ca la sfârşit să ne ceară, cu nonşalanţă, dar şi cu impertinenţă, săi
cedăm jumătate din ceea ce avem. Aşadar, este normal ca – intuitiv, instinctiv sau pur şi simplu ca
reacţie la un astfel de comportament să încerce a se feri de răul numit fiscalitate.
dar – necesară cum este – fiscalitatea rămâne „un rău”. Şi aceasta pentru că, într-un anumit sens, statul
se poartă ca un adevărat „tiran” cu cei care l-au desemnat ca şi conducător şi gestionar al societăţii şi
care îl susţin prin efortul lor financiar – cetăţenii, întrucât el ia decizii impunându-şi voinţa fără a le
cere acordul şi – de cele mai multe ori – fără a ţine seama de părerea şi interesele lor. Este ca şi cum
cineva ar intra nepoftit în casa noastră, s-au repezi la frigider şi l-ar goli, ar răscoli prin dulapuri, s-ar
instala să se odihnească puţin. Pentru ca la sfârşit să ne ceară, cu nonşalanţă, dar şi cu impertinenţă, săi
cedăm jumătate din ceea ce avem. Aşadar, este normal ca – intuitiv, instinctiv sau pur şi simplu ca
reacţie la un astfel de comportament să încerce a se feri de răul numit fiscalitate.
References
Full Text: PDF
Refbacks
- There are currently no refbacks.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.
