EIRP Proceedings, Vol 2 (2007)

Abstract

În literatura de specialitate s-a constatat că criza ecologică generală, revoluţia viului (în frunte
cu decriptarea genomului uman, apariţia clonării reproductive şi terapeutice şi generalizarea
biotehnologiilor) ca şi mondializarea economico-socială sunt fenomene ce marchează profund şi
determinant condiţia umană în secolul al XXI-lea1.
Omul se vede supus unui dublu impact de sorginte biologică, unul exterior, care îi reevaluează
statutul de specie între specii din perspectiva ecologică, inter-relaţională, Şi altul interior, la nivelul
genomului, care revoluţionează statutul său genetic. Întrebărilor tradiţionale: "cine suntem noi?" şi "de
unde venim?" se adaugă în acest fel o alta, la fel de importantă: "încotro ne îndreptăm?".
Tocmai de aceea evoluţia societăţii contemporane în prezent este caracterizată prin recurgerea
din ce în ce mai serioasă la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce
priveşte protecţia mediului. Iar în acest domeniu dreptul penal prin intermediul instrumentelor care îi
stau la dispoziţie - cele mai aspre dintre sancţiunile juridice - poate constitui un instrument eficient de
garantare a respectării acestor drepturi, câmpul de acţiune a legii penale lărgindu-se pe măsură. Este o
realitate firească în condiţiile în care dreptul trebuie să ţină pasul cu realităţile sociale şi să le asigure o
reglementare potrivită.